Terra Blachorum

Din Cartea ”Istoria Ţării Făgăraşului şi a Cetăţii Sale” :

”Mândră-i Ţara Oltului,
Ţara Făgăraşului.
Mândră-i Ţara şi Cetatea,
Dar mai mândră-i Libertatea”
(strigătură populară)

***
”De la Zamolxe şi Burebista rege
Văzut-ai fulgerul alb al romanilor
Ca şi spulberul negru al hunilor;
Ce a rămas sub vechea lege,Făgăraş,
Cuib al zăganilor şi străbunilor!”
(Mihail Sadoveanu)

***
Ţara Oltului,
Para focului!
Pită de secară,
Ţară de ocară!
(strigătură)

”Aşa se zăresc, întâia oară, Munţii Făgăraşului. Prinţi ai geologiei, îndepărtaţi şi albaştri, ei par cele mai nobile plăsmuiri ale acestor pământuri.
Pe malul drept al Oltului, colinde domoale se tălăzuiesc spre marile depărtări ale apusului. Iar între ele şi munţii de la miazăzi se întinde o câmpie luminoasă, pe care Oltul o străbate dându-i propriul său nume: Ţara Oltului.
în această ţară a lui îşi poartă acum Oltul apele, peste întinsul câmpiei,dar, în acelaşi timp, şi prin viaţa oamenilor, orientându-i faţă de ei înşişi şi hotărându-le nobilul profil moral. Pentru că Ţara Oltului e un ţinut de o incomparabilă frumuseţe, dar totodată şi starea de conştiinţă a oamenilor care îl locuiesc, şi care nu poate avea alt nume decât al apei pe ale cărui maluri s-a ivit, aceasta fiindu-i, alături de numele munţilor din zare, expresie desăvârşită”.

(Geo Bogza -”Cartea Oltului”)

t fag

”Şi încă o dată soarele răsare peste creasta munţilor, scăldat în lumina Ţării Făgăraşului. În acceaţi direcţie ca şi discul lui, Oltul îşi mână undele, lăsând în urmă sate, păduri şi câmpii”…”Adevarul este că Oltul întâlneşte acum cei mai frumoşi oameni ce s-au ivit vreodată pe malurile lui. Nimic nu poate întrece perfecţiunea cu care li se îmbină liniile obrazului şi nici vigoarea cu care, pe fundul măreţei privelişti li se sculptează statura”…”Şi totuşi, ţinutul acesta, udat de tinere şi limpezi ape, străjuit de cele mai nobile culmi, este departe de a fi generos cu locuitorii lui. Robiţi de atâta splendoare, ei nu s-au îndurat să plece, ci s-au străduit să se facă vrednici de ea.”
În fiecare dimineaţă, senină sau ceţoasă, milenarul Făgăraş pare a spune celor care trec în calitate de oaspeţi:
”Fii bine venit în Ţara Făgăraşului, călătorule cu bune intenţii!
Avem nevoie de prieteni şi la rândul nostru devenim credincioşi acestora”.

(Geo Bogza -”Cartea Oltului”)

”Cuprinsă într-o privire generală, aşa cum am spus, Ţara Făgăraşului sau popular Ţara Oltului, aşezată drept în inima spaţiului românesc, sub masivul sau cel mai spectaculos, şiră a spinarii sale străbătută de o reţea întreagă de artere de comunicare, ţară atât de compact şi distinct românească, în prelungirea Ţării Româneşti, punte de legătură a întreg spaţiul românesc, a jucat un rol firesc, un rol capital, în istoria poporului nostru. Din capul locului ea trebuie să fi jucat un rol capital înainte de toate în punctul de pornire, rol şi real, şi legendar, deopotrivă.”

(David Prodan -”Din Istoria Transilvaniei”)

arpas

 

Terra Blachorum, Ţara Românilor din limba latină, este primul nume utilizat în izvoarele istorice, pentru a descrie Făgăraşul. La 1222 regele Andrei al II – lea, al Ungariei, întărind privilegiile teutonilor din Ţara Bârsei, recunoaşte existenţa unui voievodat condus de români în Făgăraş aflat în competiţie cu luptătorii germani. Teutonii au fost adăugaţi la 1225 dar stăpânii Terrei Blachorum încă mai privesc culime semeţilor Munţi ai Făgăraşului mascate de ceaţa uşoară ce se ridică dimineaţa de pe râul Olt.

Legendarul voievod Radu Negru,cunoscut şi sub numele de Negru Vodă, părăseşte cu o parte dintre credincioşii săi oşteni ţinutul natal, Ţara Făgăraşului, şi trece în partea de sud a munţilor, socotit a fi întemeietor al Ţarii Făgăraşului la 1290.
Dieta de la Alba Iulia, întrunită în 11 martie 1291 sub conducerea lui Andrei al II-lea, dă în stăpânire lui Ugrinus, ca moşii Făgăraşul şi Sâmbătă, moşii aflate în centrul Ţraii Făgăraşului.
Ţinând cont de importanţa sa, putea oare Miron Costin, înţeleptul şi patriotul boier moldovean, să nu amintească Ţara Făgăraşului chiar dacă se ocupa în ”De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”, de ţara lui Ştefan cel Mare şi Sfânt:
”Şi aşa, românii din Ţara Muntenească au trecut munţii, aşezându-se la Olt, la Haţeg şi pe la Făgăraş … la a cărui vreme s-au descălecat al doilea rându Dragoş-vodă ţara noastră şi de Negru-vodă Ţara Muntenească”.
Ferecaţi de acelaşi destin istoric, şi descălecarea învăţaţilor munteni depindea de aceste plaiuri. Cu admiraţie şi respect Radu Popescu în ”Istoria domnilor Ţarii Româneşti” scria: ”Radu Negru Vodă avea scaunul său la Făgăraş de la de la moşii la strămoşii rumânilor, carii venise de la Roma, în zilele lui Traian, împăratul Romii, s-au socotit să-şi mute scaunul dencoace, peste plai (în Ţara Românească înaintea întemeierii, n.n)”.
”Letopiseţul Cantacuzinesc” dă aspecte epice, epopeice chiar, figurii lui Negru Vodă ca întemeietor:
”Radu Negrul Voievod, mare herţeg pre Amlaş şi pre Făgăraş, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi şi de tot felul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviţeii, început-au a face casa noao”.

(Istoria Locului)

”La Mulţi Ani,”Ţară a Făgăraşului”!
Între măreţie şi frumuseţe, bogăţie şi ospitalitate, mândrie şi dăruire, Ţara Făgăraşului, cunoscută şi sub numele de Ţară a Oltului, îşi duce existenţa milenară armonizându-se cu întreg spaţiu românesc.
Delimitată de munţii cei mai înalţi ai ţării, de prima zvâcnire a podişului transilvan şi străbătut de cel mai repreyentativ râu al ţării, Oltul, această zonă care s-a intitulat pe bună dreptate Ţară, şi-a apropiat întotdeauna prieteni devotaţi, a iubit şi a fost iubită de cei drepţi şi nobili.
Să privim pe fereastra legendei o dimineaţă a istoriei Făgăraşului, ceţoasă ca multe altele, însă iubitoare de soare şi cânt.

(Ziua Făgăraşului)

hqdefault

casa1

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Facebook

Likebox Slider Pro for WordPress